Standardele e-Facturii: UBL, EN 16931 și CIUS-RO
Când Validatorul afișează un cod precum BR-RO-110, acel
cod nu vine dintr-o regulă inventată de UBLio — vine dintr-un lanț de
trei standarde, fiecare cu un rol diferit.
Ultima verificare a informațiilor din această pagină: 06.09.2026.
UBL 2.1: formatul de bază
UBL (Universal Business Language) este un standard internațional, întreținut de organizația OASIS, care definește cum arată structural un document de tip factură sau notă de credit în XML — ce elemente există și cum sunt organizate. UBL 2.1 este sintaxa de bază a e-Facturii, dar nu spune care câmpuri sunt obligatorii într-o anumită țară.
EN 16931: standardul european
EN 16931 este standardul european pentru facturarea electronică, dezvoltat de comitetul tehnic CEN/TC 434, în contextul directivei europene privind facturarea electronică în achiziții publice. El adaugă reguli de business peste sintaxa UBL: ce câmpuri sunt obligatorii, cum se calculează totalurile, ce coduri de TVA sunt valide. Aceste reguli sunt comune tuturor țărilor UE care îl aplică.
CIUS-RO: regulile românești
CIUS-RO ("Core Invoice Usage Specification" pentru România) este
profilul românesc al EN 16931, aprobat de Ministerul Finanțelor.
Adaugă cerințe specifice României — de exemplu, codificarea județelor
după ISO 3166-2:RO sau limite de lungime pentru anumite câmpuri text.
Regulile marcate BR-RO-* în Validator provin de aici.
Cum se leagă între ele
Cele trei straturi se aplică împreună, nu separat: un XML e-Factura este mai întâi un document UBL 2.1 valid structural, apoi trebuie să respecte regulile de business EN 16931, iar peste acestea, regulile suplimentare CIUS-RO. Din acest motiv, un fișier poate fi „XML valid” din punct de vedere structural și totuși respins la o regulă de business — sunt verificări diferite, la niveluri diferite.
De ce contează versiunea
CIUS-RO nu este static — Ministerul Finanțelor publică periodic actualizări ale specificației și ale fișierelor Schematron folosite la validare. UBLio rulează exact artefactele oficiale publicate, nu o reimplementare proprie, și verifică periodic dacă apare o versiune nouă. De aceea evităm să indicăm aici „versiunea curentă” ca pe un fapt permanent — pentru versiunea exactă folosită la un moment dat, sursa oficială de mai jos rămâne autoritatea corectă.
Ce înseamnă asta când validezi o factură
Validatorul UBLio parcurge exact aceste straturi, în ordine: XML bine format, tip de document recunoscut, schema UBL 2.1, apoi regulile de business EN 16931 și CIUS-RO. Pentru explicația fiecărui cod de eroare întâlnit, vezi ghidul erorilor de validare — pagina de față explică de unde vin regulile, nu ce înseamnă fiecare cod în parte.
Întrebări frecvente
UBLio inventează propriile reguli de validare?
Nu. UBLio rulează fișierele Schematron oficiale publicate de Ministerul Finanțelor — explicațiile în română sunt traducerea și interpretarea lor, nu o reimplementare proprie.
Ce este Schematron?
Un limbaj pentru reguli de business ("dacă X, atunci Y trebuie să fie completat") — diferit de XSD, care verifică doar structura (elementele există, în ordinea corectă).
Se schimbă des aceste reguli?
Da, periodic — Ministerul Finanțelor publică actualizări ale specificației CIUS-RO. UBLio verifică periodic dacă apare o versiune nouă a artefactelor oficiale.
Surse oficiale
- Ministerul Finanțelor — RO e-Factura (specificația CIUS-RO, aprobată prin Ordinul MF 1366/2021)
- OASIS — Universal Business Language 2.1